Definita cuvantului autogen
AUTOGÉN, -Ă adj. Care îmbină prin sine însuși, care există prin sine însuși. ◊ Sudură autogenă = sudură a două piese metalice, făcută cu ajutorul unui metal topit la o flacără oxiacetilenică. [Cf. fr. autogène, it. autogena].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu autogen
OROGÉN s.n. (Geol.) Regiune vastă a scoarței terestre în care au avut loc mari mișcări tectonice. [< fr. orogène]. Vezi definitia »
SFEN1 s. n. titan. (< germ. Sphen) Vezi definitia »
HIFÉN s. n. (lingv.) reunire a două cuvinte în unul singur pentru a exprima o singură noțiune. (< fr., lat. hyphen) Vezi definitia »
POLÉN, (rar) polenuri, s. n. (Bot.) Pulbere, de obicei galbenă, constituită din grăuncioare microscopice produse de anterele staminelor. – Din fr., lat. pollen, germ. Pollen. Vezi definitia »
HOMOGÉN, -Ă adj. v. omogen. Vezi definitia »