Definita cuvantului autotomie
AUTOTOMÍE s.f. Automutilare la care recurg unele animale (ca șopârla etc.) pentru a scăpa de anumite pericole. ♦ Capacitate pe care o au unele organisme vegetale de a pierde și apoi de a reface unele părți ale organismului. [Gen. -iei. / < fr. autotomie, cf. gr. autos – însuși, tome – tăiere].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu autotomie
TRIANGULÁȚIE s.f. Operație trigonometrică prin care pot fi determinate suprafețe și distanțe, împărțind terenul într-o rețea de triunghiuri și determinând elementele acestora. ♦ Ansamblul triunghiurilor unei ridicări geodezice. [Gen. -iei. / cf. fr. triangulation]. Vezi definitia »
DUBĂLĂRÍE, dubălării, s. f. (Reg.) n1. Tăbăcărie. 2. Meseria dubălarului. – (1) Din dub[e]ală + suf. -ărie, (2) din dubălar + suf. -ie. Vezi definitia »
EFLUVIOTERAPÍE s. f. aplicație terapeutică a efluviului electric, contra durerilor și a unor leziuni ale pielii; efluviație (2). (< fr. effluviothérapie) Vezi definitia »
GEOTERMÍE s.f. 1. Căldura internă a Pământului. 2. Parte a geologiei care studiază variațiile în adâncime ale temperaturii uscatului, mărilor și oceanelor. [Gen. -iei. / < fr. géothermie, cf. gr. ge – pământ, therme – căldură]. Vezi definitia »
abnegáție (abnegáții), s. f. Devotament. – Var. abnegare. < Fr. abnégation. Der. s-a format pe baza unui model verbal a abnega, care nu se folosește. Vezi definitia »