LĂDIȘOÁRĂ, lădișoare, s. f. (Rar) Lădiță. – Ladă + suf. -ișoară. Vezi definitia »

tărâcioáră s.f. (reg.) diminutiv al lui tărâță. Vezi definitia »

SIMEDIÁNĂ s.f. Dreaptă care trece printr-un vârf al unui triunghi și este simetrica medianei față de bisectoarea interioară dusă din același vârf. [Pron. -di-a-. / < fr. symédiane]. Vezi definitia »

BRẤNCĂ², brânci, s. f. 1. (Reg.) Mână ◊ (În limba literară numai în expr.) A merge (sau a fugi, a se târî etc.) pe (sau în) brânci = a merge (sau a fugi etc.) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea (sau a da) în (sau pe) brânci = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a lucra) pe brânci = a munci până la istovire. 2. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. – Lat. branca. Vezi definitia »

BUCÓLICĂ, bucolice, s. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Lat. lit. bucolica (fr. bucolique). Vezi definitia »