Definita cuvantului brâncă
BRẤNCĂ2, brânci, s. f. 1. (Reg.) Mână ◊ (În limba literară numai în expr.) A merge (sau a fugi, a se târî etc.) pe (sau în) brânci = a merge (sau a fugi etc.) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea (sau a da) în (sau pe) brânci = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a lucra) pe brânci = a munci până la istovire. 2. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. – Lat. branca.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu brâncă
ALIDÁDĂ s. f. 1. dispozitiv, riglă gradată atașată unui instrument goniometric, pentru măsurarea unghiurilor. 2. parte mobilă a unui teodolit. (< fr. alidade) Vezi definitia »
NEVRÍTĂ s.f. (Med.) Leziune inflamatorie sau degenerativă a nervilor. [< fr. névrite, cf. gr. neuron – nerv]. Vezi definitia »
POLIVALÉNȚĂ s. f. 1. însușire a unei substanțe de a fi polivalentă; plurivalență. 2. capacitate a unei opere de artă de a fi receptată ca valoare estetică în etape succesive. (< fr. polyvalence) Vezi definitia »
PENTAGRÁMĂ, pentagrame, s. f. Figură geometrică plană în formă de stea cu cinci colțuri, considerată de antici ca simbol al perfecțiunii și folosită adesea ca talisman. – Din fr. pentagramme. Vezi definitia »
nenică v. nene. Vezi definitia »