Definita cuvantului ocară
OCÁRĂ, ocări, s. f. (Pop.) Vorbă sau faptă care mustră, ceartă, rușinează pe cineva; ocărâre; umilire, înfruntare; defăimare, jignire, insultă; situație rușinoasă, dezonorantă în care se află cineva; rușine, dezonoare. ◊ Loc. adj. De ocară = compromițător, jignitor, rușinos. ◊ Expr. A ajunge sau a (se) face, a fi, a (se) lăsa, a rămâne de râs și de ocară = a ajunge (sau a se face, a fi etc.) demn de dispreț, de batjocură; a (se) compromite. (Rar) A da de ocară cu... = a (se) face de râs cu... – Din ocărî (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ocară
OÍȚĂ, oițe, s. f. 1. Diminutiv al lui oaie; oișoară, oițică. 2. (La pl.) Numele a trei plante erbacee: a) plantă cu flori mari, albe sau trandafirii, mătăsoase și cu fructele argintii, păroase (Anemone silvestris); b) plantă cu flori albe pe dinăuntru și trandafirii pe dinafară (Anemone narcissiflora); c) floarea-Paștelui. – Oaie + suf. -iță. Vezi definitia »
HIDARTRÓZĂ, hidartroze, s. f. Acumulare de lichid (purulent sau seros) în articulații. – Din fr. hydarthrose. Vezi definitia »
PÂLNIOÁRĂ, pâlnioare, s. f. Diminutiv al lui pâlnie. [Pr.: -ni-oa-] – Pâlnie + suf. -ioară. Vezi definitia »
NOOSFÉRĂ s.f. (Biol.) Înveliș al Pământului suprapus biosferei, desemnând omenirea întrucât este alcătuită din ființe inteligente. [< fr. noosphère, cf. gr. noos – spirit, sphaira – sferă]. Vezi definitia »
SUVÉICĂ, suveici, s. f. 1. Piesă de lemn la războiul de țesut, de formă lunguiață, care servește la introducerea firului de bătătură în rostul urzelii; suvelniță. ◊ Expr. (Iute) ca o suveică sau ca suveica = foarte ager, sprinten; foarte harnic. 2. Piesă din mecanismul mașinii de cusut, în care se introduce un mosorel cu ață. – Din bg. sovalka. Vezi definitia »