INVENTÁ vb. I. tr. 1. A găsi, a crea, a imagina ceva nou; a născoci. 2. A scorni (minciuni, închipuiri); (p. ext.) a minți. [P.i. -tez și invént, 3,6 -tează. / < fr. inventer, it. inventare]. Vezi definitia »

fiinta supranaturala in care credeau dacii,galii si romanii.aveau fiecare cate o putere.exempluöcean,zeul apelor. Vezi definitia »

cugetá (cugetát, cugetát), vb. – A se gîndi, a reflecta, a medita. Lat. cōgĭtāre (Pușcariu 431; Candrea-Dens., 425; REW 2027; DAR); cf. alb. kuitoń (Meyer 210; Philippide, I, 637), v. it. coitare, v. fr. cuidier, sp., port. cuidar. – Der. cuget, s. n. (gîndire, judecată, reflecție; rațiune, spirit; imaginație; judecată; părere; intenție; conștiință), care de asemenea ar putea fi un der. romanic, cf. lec. kúšetu, v. esp. cuita, gal. coita; cugetător, s. m. (gînditor; filozof); cugetăcios (var. cugetăreț), adj. (înv., rezonabil, judicios); cugetare, s. f. (reflecție; meditație; aforism, maximă); necugetat, adj. (nerespectuos); precugeta, vb. (a premedita), format artificial pe baza fr. préméditer. Vezi definitia »

CAROTÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A înșela; a estorca. ♦ A juca astfel la biliard încât să rămână adversarului o lovitură dificilă. [< fr. carotter]. Vezi definitia »

SUPORTÁ, supórt, vb. I. Tranz. 1. A îndura, a răbda, a suferi. ♦ A admite, a tolera, a îngădui. 2. A susține o greutate, o povară; a rezista la... ♦ A avea sau a lua în sarcina sa o obligație bănească. – Din fr. supporter. Vezi definitia »