MIȚUIÁLĂ, mițuieli, s. f. (Rar) Mițuire. [Pr.: -țu-ia-] – Mițui + suf. -eală. Vezi definitia »

sârbúșcă s.f. (reg.) un fel de terci cu lapte; ciorbă sârbească. Vezi definitia »

BIENÁLĂ s.f. Expoziție, festival etc. care se organizează din doi în doi ani. [Pron. bi-e-. / cf. fr. bienale, it. biennale]. Vezi definitia »

CLÁNȚĂ, clanțe, s. f. 1. Mâner metalic montat la broasca ușii sau a porții, care prin apăsare, face să funcționeze mecanismul de închidere și de deschidere al acestora; clampă. 2. Fig. (Peior. și fam.) Gură. ◊ Expr. A(-i) da cu clanța = a vorbi mult, întruna (și despre lucruri mărunte). Rău (sau bun) de clanță, se spune despre un om care vorbește mult (și inutil) sau despre un om certăreț. A se lua (cu cineva) la clanță = a se certa (cu cineva). Ține-ți clanța! sau tacă-ți clanța! = nu mai vorbi! taci!; – Cf. clanț. Vezi definitia »

DEJALÉNĂ s.f. Țesătură fină de bumbac, folosită pentru confecționarea cămășilor bărbătești, a bluzelor etc. [Pl. -ne, -nuri, var. dejalen s.n. / cf. engl. delaine]. Vezi definitia »