OCÁZIE, ocazii, s. f. 1. Situație, împrejurare care provoacă, permite sau ușurează săvârșirea unei acțiuni; prilej, moment favorabil. ◊ De ocazie = a) loc. adj. potrivit numai pentru o anumită împrejurare; deosebit, de circumstanță; b) loc. adj. și adv. (ivit) întâmplător; cumpărat sau vândut din întâmplare (și de obicei avantajos). ◊ Loc. vb. A da ocazie la (sau, înv., de)... = a da loc, a ocaziona, a prilejui. ◊ Expr. Cu altă ocazie = cu alt prilej, altă dată. ♦ Eveniment deosebit, festivitate. 2. (Concr.) Mijloc de locomoție, de obicei găsit din întâmplare. [Var.: (înv.) ocaziúne s. f.] – Din fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio, -onis. Vezi definitia »

ADEFAGÍE s.f. (Med.) Poftă exagerată de mâncare; voracitate. [ < fr. adéphagie, cf. gr. aden – glandă, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

CARDIECTAZÍE s.f. Dilatație a cavităților inimii. [Gen. -iei. / < fr. cardiéctasie, cf. gr. kardia – inimă, ektasis – dilatare]. Vezi definitia »

GEOMETRÍE s. f. 1. ramură a matematicii care studiază formele și proprietățile figurilor spațiale. ♦ ~ descriptivă = ramură a geometriei care se ocupă cu reprezentarea corpurilor din spațiu prin figuri plane. 2. structură geometrică a unui sistem tehnic. 3. (arte) aranjament, compoziție. (< fr. géométrie) Vezi definitia »

IMUNDÍȚIE s. f. imundicitate. (< it. imundizia) Vezi definitia »