Definita cuvantului faun
FÁUN, fauni, s. m. Zeu al fecundității din mitologia romană; (sens curent) divinitate romană campestră, protectoare a câmpiilor, pădurilor și turmelor, înfățișată ca un bărbat cu coarne și cu picioare de țap. – Din lat. faunus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu faun
un2 art. m., g.-d. únui, f. o, g.-d. únei; pl. m. și f. níște, g.-d. únor (este un laș) Vezi definitia »
un gras vatafu Vezi definitia »
UN TERMEN VULGAR DE A SPUNE A FACE SEX Vezi definitia »
bun (-ni), s. m. – Bunic. Lat. *avunus, cuvînt care provine din aceeași rădăcină indoeurop. (*awon „bunic”) ca avus și care s-a păstrat numai în forma diminutivală avoncŭlus „unchi” (cf. Meillet, Mélanges Soc. Ling., IX, 141). S-a confundat curînd, poate chiar din lat., cu bonus, astfel încît este considerat în general der. al acestuia; cf., în plus, calabr. bona, piem. bona „bunică”. Der. bună, s. f. (bunică); bunic, s. m.; bunică, s. f.; răsbunic, s. m. (străbunic); străbun, s. m. (străbunic; strămoș); străbun, adj. (strămoșesc); străbunic, s. m.; străbunică, s. f. Vezi definitia »
fertún (ni), s. m. – (Înv.) Monedă ideală, egală cu 12 groși (sec. XV-XVI). Germ. Vierdung, prin intermediul lat. med. ferto, -onis (DAR). Vezi definitia »