Definita cuvantului bun
bun (-ni), s. m. – Bunic. Lat. *avunus, cuvînt care provine din aceeași rădăcină indoeurop. (*awon „bunic”) ca avus și care s-a păstrat numai în forma diminutivală avoncŭlus „unchi” (cf. Meillet, Mélanges Soc. Ling., IX, 141). S-a confundat curînd, poate chiar din lat., cu bonus, astfel încît este considerat în general der. al acestuia; cf., în plus, calabr. bona, piem. bona „bunică”. Der. bună, s. f. (bunică); bunic, s. m.; bunică, s. f.; răsbunic, s. m. (străbunic); străbun, s. m. (străbunic; strămoș); străbun, adj. (strămoșesc); străbunic, s. m.; străbunică, s. f.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bun
- un om cumsecade cu intentii frumoase.
Antonimul lui Bun: Rau Vezi definitia »
Un om care vede in viitor. Vezi definitia »
SIMÚN s. n. vânt puternic, uscat și foarte cald, care bate în Sahara, în Arabia și Egipt de la sud către nord. (< fr. simoun) Vezi definitia »
a trage un tun expr. 1. (intl.) a da o lovitură de mare anvergură. 2. a câștiga o sumă mare la un joc de noroc. Vezi definitia »
Un joc de copii din vechime. Vezi definitia »