IÁSCĂ s. f. Nume dat mai multor ciuperci parazite în formă de copită de cal, uscate și tari, care cresc pe trunchiul arborilor și care, tratate special, erau folosite, în trecut, la aprins focul sau, în medicina populară, ca hemostatic (Fomes și Phellinus). ◊ Expr. A se face iască = a) a se usca; b) a slăbi foarte mult. – Lat. esca „hrană; medicament”. Vezi definitia »

fléică (fléici), s. f. – Bucată de carne pentru grătar. Germ. (săs.) Fleckén (DAR). Vezi definitia »

CÁRDĂ, carde, s. f. Mașină folosită în filaturi pentru dărăcirea (și prelucrarea) mecanizată a unui material textil. – Din fr. carde. Vezi definitia »

IOHIMBÍNĂ s.f. v. yohimbină. Vezi definitia »

MAMÍTĂ, mamite, s. f. Boală infecțioasă care constă în inflamarea ugerului la animalele în lactație. – Din fr. mammite. Vezi definitia »