ARATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Care servește la arat; referitor la agricultură. [Pron. -riu. / cf. fr. aratoire, lat. aratorius]. Vezi definitia »

zoralíu (înv., rar) adj. m., f. zoralíe; pl. m. și f. zoralíi Vezi definitia »

CILÍCIU s.n. Centură sau cămașă aspră din păr de capră, care se purta pe piele de penitenți pentru a se mortifica. [Pron. -ciu. / < fr. cilice, lat. cilicium, cf. gr. kilikion – stofă groasă de Cilicia]. Vezi definitia »

ECHIPÁGIU s.n. v. echipaj. Vezi definitia »

sărbătóriu, sărbătóri, s.m. (înv.) cel care sărbătorește, care serbează, care ia parte la o sărbătoare. Vezi definitia »