DIAGONÁL, -Ă I. adj. ca o diagonală; oblic. II. s. n. (text) împletitură de fire care prezintă în țesătură linii paralele oblice. II. s. f. 1. segment de dreaptă care unește două vârfuri opuse ale unui poligon sau ale unui poliedru. ♦ în ~ = de-a curmezișul. ◊ (mil.) curea purtată de-a curmezișul pieptului. 2. bară, grindă etc. pusă în curmeziș. 3. linie de cale ferată care întretaie oblic mai multe linii paralele ale unei stații. (< fr. diagonal, lat. diagonalis) Vezi definitia »

DECANÁL, -Ă, decanali, -e, adj., s. f. 1. Adj. De decanat; de decan. 2. S. f. Lucrare scrisă la facultățile tehnice, echivalând cu un examen parțial. – Din fr. décanal. Vezi definitia »

LABIODENTÁL, -Ă, labiodentali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează prin atingerea buzei inferioare de dinții incisivi superiori. ◊ (Substantivat, f.) F și v sunt labiodentale. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiodentale. Vezi definitia »

NUTRIȚIONÁL, -Ă adj. (Rar) Referitor la nutriție. [Pron. -ți-o-. / cf. it. nutrizionale]. Vezi definitia »

EPOCÁL, -Ă, epocali, -e, adj. Menit să marcheze o epocă; de mare răsunet, de o valoare covârșitoare; memorabil. – Epocă + suf. -al. Cf. germ. epochal. Vezi definitia »