PREPÚNE, prepún, vb. III. Tranz. 1. (Pop.) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva. ♦ A prevesti. 2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție. – Lat. praeponere (după pune). Vezi definitia »

LUSTRAȚIÚNE s.f. v. lustrație. Vezi definitia »

ANTEPÚNE vb. III. tr. (Gram.) A pune înainte. [După fr. antéposer]. Vezi definitia »

AMELIORAȚIÚNE s. f. v. ameliorație. Vezi definitia »

CONSOLAȚIÚNE s. f. v. consolație. Vezi definitia »