EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care drenează surplusul de apă dintr-un bazin lacustru. – Din fr. émissaire. Vezi definitia »

IMOBILIÁR, -Ă adj. 1. (despre bunuri materiale) care nu poate fi transportat. 2. referitor la bunuri fixe, imobile. (< fr. immobilier) Vezi definitia »

DEBONÁR, -Ă adj. blajin, indulgent, foarte slab; incapabil de fapte rele. (< fr. débonnaire) Vezi definitia »

zar (-ruri), s. n. – Cub mic de os cu puncte imprimate pe fiecare față. – Mr. zare, megl. zar. Tc. zar, din per. zar (Șeineanu, II, 385; Ronzevalle 96), cf. ngr. ζάρι, alb., bg. zar., v. it. zara, arab. az zar › sp. azar. Vezi definitia »

ELECTROMUSCULÁR, -Ă adj. (despre fenomene electrice) care se produce în mușchi. (< fr. électromusculaire) Vezi definitia »