Definita cuvantului bancă
BÁNCĂ3 s.f. Scaun lung, cu sau fără rezemătoare, pe care pot ședea deodată mai multe persoane. ♦ Scaun cu pupitru pe care stau elevii în clasă. [< fr. banc, cf. germ. Bank].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu bancă
SÉRĂ s. f. încăpere special amenajată pentru adăpostirea și cultivarea plantelor care nu suportă frigul. (< fr. serre) Vezi definitia »
oáră (oáre), s. f. – (Trans., Munt.) Pasăre de curte. – Var. hoară. Probabil din lat. *ōvāria „care dă ouă” (Candrea-Dens., 1295; REW 6128 preferă ipoteza unui der. rom. de la ou). E mai puțin probabilă der. din lat. *avula (Giuglea, Dacor., V, 897; cf. REW 836a) și încă și mai puțin cea din lat. ala (Tiktin). Se folosește mai ales la pl. – Der. orătanie (var. orătenie), s. f. (Olt., Munt., pasăre de curte; stîrpitură). Vezi definitia »
NACÉLĂ, nacele s. f. 1. Cabină (deschisă) atârnată de un balon pentru a transporta echipajul, lestul, instrumentele etc. ♦ Cabină metalică închisă în care se află echipajul și motoarele unui dirijabil. 2. Vas de laborator de formă alungită, folosit pentru calcinări. – Din fr. nacelle. Vezi definitia »
FRÉZĂ2, freze, s. f. Pieptănătură bărbătească; frizură. – Din freza2 (derivat regresiv). Vezi definitia »
BÉRNĂ s.f. Pavilion în bernă = pavilion național coborât pe jumătate, în semn de doliu sau de pericol. [Pl. -ne. / < fr. berne]. Vezi definitia »