MÂNĂTÚRĂ, mânături, s. f. (În credințele populare) Farmec, vrajă; p. ext. boală pricinuită de un farmec, de o vrajă care i s-a făcut cuiva. [Var.: mâitúră s. f.] – Mână + suf. -ătură. Vezi definitia »

îndrugătúră s.f. (reg.) firul de tort de pe o drugă (fusul de tors). Vezi definitia »

ANGÓBĂ s.f. Strat subțire de lut de o anumită culoare, cu care se acoperă vasele după modelajul la roată pentru a avea un aspect mai fin. [Var. engobă s.f. / < fr. engobe]. Vezi definitia »

OZONOSFÉRĂ s. f. strat atmosferic bogat în ozon, între 1⁵ și 4⁰ km altitudine. (< fr. ozonosphère) Vezi definitia »

FOSFATÍDĂ s.f. Substanță din clasa lipidelor, care conține în molecula sa fosfor și care se găsește mai ales în țesutul nervos. [< fr. phosphatide]. Vezi definitia »