Definita cuvantului făcăluire
FĂCĂLUÍRE, făcăluiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a făcălui și rezultatul ei. – V. făcălui.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu făcăluire
REPARTIZÁRE, repartizări, s. f. 1. Acțiunea de a repartiza și rezultatul ei. 2. (În sintagmele) Repartizare a cheltuielilor = distribuire a cheltuielilor indirecte de producție asupra costurilor produselor, a lucrărilor executate și a serviciilor prestate. Repartizare a sarcinilor = precizare a obligațiilor profesionale pe persoane, secții, ateliere, sectoare etc. – V. repartiza. Vezi definitia »
TRÁGERE, trageri, s. f. Acțiunea de a (se) trage și rezultatul ei. 1. (Pop.) Atracție, îndemn, înclinare. ◊ Expr. Tragere de inimă = zel, râvnă, ardoare. 2. Scoatere, extragere. ◊ Tragere la sorți = hotărâre prin sorți a unei împărțeli, a unui câștig; participare ca parte interesată la o alegere prin sorți. 3. Prelucrare a unui material ductil prin întindere și subțiere, prin care se obțin bare, țevi, sârmă etc. 4. Descărcare a unei arme (în cadrul procesului de instruire militară); împușcare; tir. ◊ Tragere la țintă = atingere a unei ținte cu un proiectil. Unghi de tragere = unghi pe care îl formează axa țevii unei arme de foc cu proiecția ei pe suprafața orizontală a terenului, când obiectivul asupra căruia se trage este în același plan orizontal cu gura țevii. – V. trage. Vezi definitia »
AUTOREPLICÁRE s.f. (Biol.) Capacitate a unei molecule de a da naștere unei noi molecule identice. [< auto1- + replicare]. Vezi definitia »
víntre s. f.1. Burtă, stomac. – 2. Diaree. Lat. ventrem (Pușcariu 1899; REW 9205), cf. vegl. viantro, it., prov., fr., cat., port. ventre, sp. vientre. Puțin folosit în literatură, deși are circulație aproape generală în limba populară (ALR, I, 43). – Der. vintriș, adj. (oblic); suvintri, vb. (a tunde lîna oilor de pe burtă); ventrilică, s. f. (ventricea, Veronica officinalis, V. Tournefortii), cf. vrătilică. Vezi definitia »
SOLVATÁRE s. f. Fenomen care însoțește dizolvarea substanțelor într-un solvent și care constă în stabilirea unor legături între ionii sau moleculele substanței dizolvate și moleculele dizolvantului. – După fr. solvatation. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z