CODEȚINÚT, -Ă s. m. f. cel deținut împreună cu alții în același loc. (după fr. codétenu) Vezi definitia »

netrecút, netrecútă, adj. (înv. și pop.) 1. (despre locuri, drumuri, obstacole) care nu este sau nu poate fi străbătut, peste care nu se poate trece. 2. care nu trece niciodată; veșnic, permanent. 3. (în sintagme) netrecut prin școală = analfabet, incult. Vezi definitia »

TRIBÚT s. n. 1. obligație în bani impusă unui popor învins de către cuceritor; bir; impozit plătit de către provincii împăraților în antichitate și în evul mediu. 2. obligație, datorie, ceea ce se cuvine cuiva; contribuție în general. ♦ a-și da (sau a-și aduce) tributul = a contribui la ceva. (< fr. tribut, lat. tributum) Vezi definitia »

ABĂTUT adj. (Mold.) Înclinat. Tu știi firea noastră și neputința cea slabă a noastră că iaste abătută spre păcat. BUCOAVNĂ 1775, 62v. Etimologie: abate. Vezi și abatere. Vezi definitia »

STRĂNÚT, strănuturi, s. n. Strănutat. – Din strănuta (derivat regresiv). Vezi definitia »