BÓRNĂ, borne, s. f. 1. Semn constând dintr-o piatră, un stâlp de lemn etc., care marchează marginea sau punctul caracteristic al unui teren. 2. Parte a mașinilor sau a aparatelor electrice, prin care se realizează legătura electrică. – Fr. borne. Vezi definitia »

LÍNDINĂ, lindini, s. f. Ou de păduche. [Var.: líndenă s. f.] – Lat. lens, lendinem (=lendem). Vezi definitia »

ciólă, cióle, s.f. (reg.) minciună. Vezi definitia »

suleálă, suléli, s.f. (reg.) însăileală. Vezi definitia »

PROSTÁTĂ s.f. Glandă situată la intersecția aparatului genital cu cel urinar la bărbați. [< fr. prostate, cf. gr. prostates – așezat înainte]. Vezi definitia »