EMBLÉMĂ s. f. 1. (ant.) compoziție decorativă cu sens simbolic, centrată pe un semn geometric sau zoomorf și având implicații mitologice. ◊ mozaic încastrat în pereții sălilor romane. 2. obiect, semn grafic, imagine care simbolizează o anumită idee. ◊ figură alegorică; simbol. (< fr. emblème, lat., gr. emblema) Vezi definitia »

marcótcă s. f. – (Bucov.) Tutun de calitate proastă. Rus. markotka (Candrea). Vezi definitia »

ZOSTÉRĂ s.f. Plantă monocotiledonată, care formează adevărate prerii submarine; iarbă-de-mare. (din fr. zostère) Vezi definitia »

NIAGÁRĂ s. f. șuvoi mare de apă. (< Niagara, n.pr.) Vezi definitia »

SÓBĂ¹, sobe, s. f. Instalație pentru încălzit (cu lemne, cărbuni, gaze etc.) încăperile de locuit sau pentru gătit, făcută din cărămidă, din teracotă, din fier sau din fontă. – Din tc. soba. Vezi definitia »