PĂTIMITÓR, -OÁRE, pătimitori, -oare, adj. (Înv.) Care pătimește. – Pătimi + suf. -tor. Vezi definitia »

răzór (răzoáre), s. f. – 1. Hotar, hat. – 2. Cărăruie între două ogoare. – 3. Loc arabil, ogor cu formă regulată și delimitat de cărări. – 4. (Înv.) Teren adaptat pentru o moară de apă. – Var. rozor. Bg., sb. razor (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 311; Conev 68), din sl. razorati „a ara”, cf. ceh. rozor, pol. rozora. Der. din lat. radiolus (Giuglea, Dacor., I, 496) este improbabilă. – Der. răzori, vb. (a face răzor; a despărți, a separa; a marca). Vezi definitia »

ESCAVATÓR s. n. v. excavator. Vezi definitia »

TETRASPÓR s. m. spor cu n cromozomi care rezultă imediat din meioză și care se grupează câte patru. (< fr. tétraspore) Vezi definitia »

NECINSTITÓR, -OÁRE, necinstitori, -oare, adj. (Înv.) Care necinstește; dezonorant, infamant. – Necinsti + suf. -tor. Vezi definitia »