ram (rámuri), s. n. – Creangă. Lat. rāmus (Pușcariu 1428; Tiktin); pentru pl. n., cf. v. it. ramora (Caragață, BF, III, 47). După el, s-ar fi putut forma prin sing. analogic ramură (megl. ramură), s. f. (creangă), cf. Byck-Graur 29; Rosetti, II, 159; Graur, BL, V, 75; deși s-ar putea porni și de la lat. rāmŭla (REW 7033; Scriban). – Der. (în)rămura, vb. refl. (a se ramifica); rămurea, s. f. (ciupercă, Clavaria botrytis); rămuriș, s. n. (crengărie); rămuros, adj. (cu multe ramuri), pe care REW îl explică prin lat. rāmŭlōsus. – Der. neol. ramifica, vb.; ramificați(un)e, s. f., din fr. Vezi definitia »

ANEMOGÁM, -Ă adj., s.f. (Biol.) Anemofil. [< fr. anémogame]. Vezi definitia »

TELEGRÁM s. n. v. telegramă. Vezi definitia »

POLIGÁM adj. (Despre plante) Care are atât flori hermafrodite, cât și unisexuate pe același individ. // s.m. Bărbat însurat cu mai multe femei în același timp. [< fr. polygame, cf. gr. polys – numeros, gamos – căsătorie]. Vezi definitia »

DIORÁM s.n. v. dioramă. Vezi definitia »