TURGESCÉNȚĂ s. f. 1. (Med.) Umflare locală a unui țesut, datorită acumulării de lichide. 2. (Bot.) Umflare a celulei vegetale, datorită apei care a pătruns în interiorul ei. – Din fr. turgescence. Vezi definitia »

ZIMÁZĂ s.f. Enzimă care se găsește în drojdia de bere și care transformă zahărul în alcool și în bioxid de carbon. [< fr. zymase]. Vezi definitia »

URECHÉLNIȚĂ, urechelnițe, s. f. I. (Zool.) 1. Insectă de culoare castanie, cu corpul alungit, cu elitrele scurte, având la capătul abdomenului două prelungiri în formă de clește mare (Forficula auricularia). 2. Animal miriapod cu capul mare, cu antenele lungi, cu prima pereche de picioare mai lungă, transformată într-un fel de clești îndreptați îndărăt (Lithobius forficatus). 3. Cârcăiac. II. Plantă erbacee meliferă, cu frunze ovale cărnoase, terminate printr-un vârf ascuțit și așezate în formă de rozetă, cu flori roșii sau roz așezate în partea superioară a tulpinii (Sempervivum tectorum). – Ureche + suf. -elniță. Vezi definitia »

SULFOCLORÚRĂ s. f. combinație a unei cloruri cu o sulfură. (< fr. sulfochlorure) Vezi definitia »

POLÁTĂ, polate, s. f. (Reg.) Încăpere mică pe lângă o casă țărănească, servind ca magazie pentru unelte și obiecte de gospodărie. ♦ Streașină. [Var.: polátră s. f.] – Din bg. polata. Vezi definitia »