OPISTOTÓNUS s.n. Contracție a mușchilor spinării care curbează corpul înapoi. [< fr. opisthotonos, cf. gr. opisthen – în spate, tonos – tensiune]. Vezi definitia »

BRUTUS, Marcus Iunius (85-42 î. Hr.), om politic roman. Unul dintre conducătorii partidului senatorial republican, participant la conjurația care l-a asasinat pe Cezar. După înfrîngerea armatelor senatoriale la Philippi, s-a sinucis. Vezi definitia »

INFRAVÍRUS s.n. Nume dat unor acizi nucleici deveniți autonomi și presupuși capabili să determine anumite afecțiuni, printre care cancerul. [< infra + virus]. Vezi definitia »

DISPÚS, -Ă adj. Aflat într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru; gata să... ◊ A fi bine dispus = a avea bună dispoziție, a fi vesel; (fig.) a fi ușor amețit de băutură; a fi prost dispus = a fi indispus. [< dispune]. Vezi definitia »

URAEUS s.n. Reprezentare a șarpelui naja, care orna coroana faraonilor. [Pron. u-ré-us. / < fr., lat. uraeus, cf. gr. ouraios – al cozii]. Vezi definitia »