Definita cuvantului brutus
BRUTUS, Marcus Iunius (85-42 î. Hr.), om politic roman. Unul dintre conducătorii partidului senatorial republican, participant la conjurația care l-a asasinat pe Cezar. După înfrîngerea armatelor senatoriale la Philippi, s-a sinucis.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu brutus
CAUS- Element prim de compunere savantă cu semnificația „arsură”, „arzător”. [Pron. ca-us-, var. caust-, causto-. / < fr. causto-, cf. gr. kausis, kaustikos]. Vezi definitia »
STÁTUS s. n. 1. poziție a unui individ sau a unui corp într-un sistem dat; statut social. 2. comportament la care un individ poate să se aștepte din partea celorlalți. (< lat. status) Vezi definitia »
CALÁMUS s. n. 1. partea bazală, goală în interior, a unei pene. 2. tip de tulpină neramificată, asemănătoare părului. (< lat. calamus) Vezi definitia »
ESCLÚS, -Ă adj. v. exclus. Vezi definitia »
ÓPUS1, opusuri, s. n. (Muz.) Termen care denumește, împreună cu un număr de clasificare, o operă a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale. [Scris și (prescurtat): op] – Din fr. opus, germ. Opus. Vezi definitia »