MIRÚȚĂ, miruțe, s. f. Plantă erbacee cu peri aspri și țepoși, cu flori purpurii sau violete (Anchusa officinalis). – Cf. mieriu¹. Vezi definitia »

BÂZÂIÁLĂ, bâzâieli, s. f. Faptul de a bâzâi; zgomot produs de insectele care zboară; bâzâit, bâzâitură. [Pr.: -zâ-ia] – Bâzâi + suf. -eală. Vezi definitia »

GOELĂ?TĂ? f. Corabie usoarĂ? cu douĂ? (sau mai multe) catarge. -Din fr. GoĂ?lette Vezi definitia »

PREFECTORÍȚĂ, prefectorițe, s. f. (Rar) Soția prefectului. – Din prefect + suf. -iță (după doctoriță). Vezi definitia »

ALBUMÍNĂ, albumine, s. f. Substanță organică din grupul proteinelor care intră în alcătuirea chimică a celulelor animale și vegetale și constituie elementul de bază în compoziția albușului de ou și a serului din sânge. – Fr. albumine. Vezi definitia »