EXCAVÁȚIE s.f. 1. Cavitate la suprafața sau în adâncul pământului formată natural sau făcută în vederea unor obiective tehnice. ♦ Săpătură. 2. (Med.) Adâncitură anormală a unui organ. [Pron. ecs-ca-va-ți-e, gen. -iei. / cf. fr. excavation, rus. ekskavațiia]. Vezi definitia »

idiosincrazíe (-di-o-) s. f., art. idiosincrazía, g.-d. art. idiosincrazíei; pl. idiosincrazíi, art. idiosincrazíile Vezi definitia »

POLIFONÍE s.f. 1. (op. omofonie) Arta suprapunerii armonice a mai multor voci, fiecare păstrându-și, în ansamblu, individualitatea melodică. ♦ Muzică vocală contrapunctică. 2. Știință muzicală care studiază suprapunerea coordonată a mai multor linii melodice independente, care se află în relații armonice. [Gen. -iei. / < fr. polyphonie, cf. gr. polys – numeros, phone – sunet]. Vezi definitia »

CALCULÁȚIE s.f. Calculare. [Cf. it. calcolazione, lat. calculatio]. Vezi definitia »

MUZEOLOGÍE s. f. Știință care are ca obiect studiul organizării muzeelor, al păstrării și prezentării exponatelor dintr-un muzeu; muzeistică. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. muséologie. Vezi definitia »