MASÓN, masoni, s. m. Francmason. – Din fr. maçon. Vezi definitia »

tarhón (-ni), s. m. – Plantă folosită drept condiment (Artemisia dracunculus). Tc. (arab.) tarhun (Șeineanu, II, 349; Lokotsch 2034), din gr. δραϰόντιον, cf. bg., pol. tarhon, mag. tarhonya. Vezi definitia »

ALOFÓN s. n. (fon.) variantă a unui fonem, în funcție de context. (< fr. allophone) Vezi definitia »

EX-CAMPIÓN,-OÁNĂ, ex-campioni, -oane, s. m. și f. Fost campion. [Pr.: -pi-on] – Ex- + campion. Vezi definitia »

SINCROFAZOTRÓN s. n. accelerator ciclic de particule, mai puternic decât ciclotronul, al cărui principiu de funcționare îmbină elemente ale sincrotronului și fazotronului. (< fr. synchrophasotron) Vezi definitia »