ELOCVÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător; elocință. ◊ expresivitate. (< fr. éloquence, lat. eloquentia) Vezi definitia »

CAPSULÍTĂ s. f. inflamație a unei capsule articulare. (< fr. capsulite) Vezi definitia »

MÂNĂ aripă, cange, cazma, magnet, mistrie, muflă, vâslă. Vezi definitia »

ECRAZÍTĂ s.f. Exploziv brizant pe bază de acid picric. [Cf. germ. Ekrasit, fr. écrasite]. Vezi definitia »

FRĂGULÍȚĂ, frăgulițe, s. f. 1. (Pop.) Frăguță. 2. Mică plantă erbacee cu flori galbene-verzui, cu miros slab de mosc (Adoxa moschatellina). – Fragă + suf. -uliță. Vezi definitia »