MODENATÚRĂ, modenaturi, s. f. Proporția și forma diferitelor profiluri care decorează un element de arhitectură; ansamblul mulurilor unei construcții. – Din fr. modénature. Vezi definitia »

RÂGÂITÚRĂ, râgâituri, s. f. Râgâială. – Râgâi + suf. -tură. Vezi definitia »

ȚẤRĂ s. f. (Pop.) Ruptură, zdreanță. ◊ Loc. adj. și adv. O țâră = puțin, nițel. ◊ Expr. A se face țâră = a) a se rupe, a se face bucăți; b) a se ghemui de frică. – Et. nec. Vezi definitia »

pártă, pérți, și părți, s.f. (reg.) 1. panglică împodobită cu monede de aur sau de argint sau cu mărgele (legată în păr, pe frunte sau la pălărie); salbă de bani sau de mărgele. 2. cingătoare cu mărgele; betelie. 3. fiecare dintre dungile colorate ale unei țesături sau pături. Vezi definitia »

DEBITÉZĂ, debiteze, s. f. Piesă din material refractar prin care se trage sticla topită la fabricarea geamurilor. – Din fr. débiteuse. Vezi definitia »