Definita cuvantului cabină
CABÍNĂ s.f. Încăpere, cameră pe bordul unei nave; încăpere mică, având diverse destinații. ◊ Cabină telefonică = cabină amenajată și echipată cu un post telefonic; cabină spațială = compartiment al unei nave cosmice în care stau astronauții în timpul zborului; capsulă cosmică. [< fr. cabine, it. cabina, cf. engl. cabin].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu cabină
NEICULÍȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui neică; neiculean, neicuță, neicușor. – Neică + suf. -uliță. Vezi definitia »
funitúră s.f. (înv.) lungimea unei funii. Vezi definitia »
ÎNVĂȚĂTURĂ, (1, 4) învățături, s. f. 1. Sistem de îndrumări teoretice și practice într-un anumit domeniu de activitate; doctrină; principiu teoretic sau practic; precept. 2. Cunoștințe, cultură; erudiție, înțelepciune. 3. Pregătire, studiu, școală; ucenicie. 4. Precept la care se ajunge prin experiență practică sau pregătire teoretică; învățământ, povață, sfat. ♦ Expr. A-i fi cuiva (de sau spre) învățătură = a-i servi ca experiență pentru a nu mai greși. – Învăța + suf. -ătură. Vezi definitia »
a cloci pe vatră expr. a lenevi, a trândăvi. Vezi definitia »
GLUCOZÍDĂ s. f. glicozidă. (< fr. glucoside) Vezi definitia »