PLANORÍSM s. n. 1. sport practicat cu planorul. 2. îndeletnicirea de a construi planoare. (< rus. planorizm) Vezi definitia »

ACOSMÍSM s.n. (Fil.) Teorie idealistă după care lumea fizică nu ar exista ca realitate independentă de Dumnezeu, presupus creator al ei. [ < fr. acosmisme, cf. gr. a – fără, kosmos – univers]. Vezi definitia »

OSMOTACTÍSM s. n. (biol.) mișcare celulară autonomă pentru restabilirea echilibrului osmotic. (< fr. osmotactisme) Vezi definitia »

MESIANÍSM, (rar) mesianisme, s. n. Credință în Mântuitorul divin al lumii, care stă la baza religiei mozaice și a celei creștine. [Pr.: -si-a-] – Din fr. messianisme. Vezi definitia »

IMPERIALÍSM s.n. (În concepția marxistă) 1. Stadiul ultim al capitalismului, care se caracterizează prin dominația monopolurilor și a capitalului financiar, în care exportul de capital a dobândit o însemnătate primordială, prin formarea de uniuni monopoliste internaționale care își împart între ele lumea. 2. Politică de cotropire a unor teritorii străine pentru a le exploata. [Cf. fr. impérialisme]. Vezi definitia »