ZÓNĂ s.f. 1. Porțiune din suprafața uscatului, a vegetației și climei, din adâncimea unei ape sau din sol etc. cu anumite caractere omogene. · Suprafață delimitată de teren din teritoriul unui oraș, al unei comune. · (Silv.) Suprafață denumită convențional după o plantă-tip. · Spațiu de operații militare; porțiune a spațiului aerian din jurul unui aerodrom, în care se antrenează piloții. · Întindere delimitată din punct de vedere administrativ și economic-financiar; sector. · (Inform.) Parte a memoriei centrale care înregistrează un număr oarecare de cuvinte, destinate unei întrebuințări preferențiale. · (Tehn.) Denumire a unor părți din furnal. · Întindere, extensiune a ceva. · Arie, regiune a corpului. 2. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare și de tropice. 3. Fiecare dintre părțile cerului care corespund zonelor terestre. 4. Porțiune din suprafața unei sfere între două planuri paralele. 5. (Fiz.) Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. (din fr. zone) Vezi definitia »

BĂBĂCÚȚĂ, băbăcuți, s. m. (Înv. și reg.) Diminutiv al lui babacă. Vezi definitia »

SFORIȘOÁRĂ, sforișoare, s. f. Sforicică. – Sfoară + suf. -ișoară. Vezi definitia »

DROSOFÍLĂ, drosofile, s. f. (La pl.) Gen de musculițe ale căror larve trăiesc în materii aflate în stare de fermentație sau de putrefacție (Drosophila); (și la sg.) musculiță din acest gen. – Din fr. drosophile. Vezi definitia »

GÉSTĂ s.f. (Liv.) Faptă memorabilă; act vitejesc. ♦ Poem epic sau eroic din evul mediu. [< it. gesta, fr. geste, cf. lat. gesta – fapte vitejești]. Vezi definitia »