VANÍLIE, vanilii, s. f. 1. Plantă exotică erbacee agățătoare din familia orhideelor, cu frunze cărnoase și fructe aromatice, în formă de păstaie, folosite drept condiment (Vanilla planifolia); p. restr. fructul acestei plante, supus unui proces special de fermentare și folosit drept condiment plăcut aromat, datorită conținutului de vanilină. 2. Plantă cu tulpina ramificată și flori albastre sau liliachii cu miros foarte plăcut (Heliotropium peruvianum). ◊ Vanilie sălbatică = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze eliptice, păroase și cu flori albe sau violacee (Heliotropium europaeum). – Din ngr. vanilli. Cf. it. vaniglia, vainiglia, fr. vanille. Vezi definitia »

MORFONOLOGÍE s. f. Disciplină lingvistică având ca obiect studierea utilizării în morfologie a mijloacelor fonologice ale unei limbi. – Din fr. morphonologie. Vezi definitia »

MINUȚÍE s.f. (Liv.) Minuțiozitate. [Gen. -iei, var. minuțiune s.f. / cf. fr. minutie, lat. minutia]. Vezi definitia »

IZOCORÍE s. f. egalitate a pupilelor la ambii ochi. (< fr. isocorie) Vezi definitia »

SPECTROMETRÍE s. f. Ansamblul procedeelor de utilizare a spectrometrelor. ♦ Comparare a intensităților luminoase a două radiații monocromatice. – Din fr. spectrométrie. Vezi definitia »