Definita cuvantului aburca
aburcá (-c, át), vb. – 1. A urca, a sui. – 2. A urca, a ridica. Dintr-un der. vulg. al lat. ŏrior, cf. urca. S-ar putea pleca de la *aboricare; însă dificultatea conservării lui b intervocalic este mare, aproape de nerezolvat. Se poate datora unei reduplicări, rezultat al unui b protetic *bŏrĭcāre de la *ŏrĭcāre, (precum *burere, bustum de la urere), sau al unei compuneri cu ad. Cealaltă ipoteză, emisă de Pușcariu, ZRPh., XXXI, 616 și acceptată de DAR și REW 606, pleacă de la lat. *arboricare < arbor. Explicația nu convinge, nu numai datorită ciudățeniei imaginii, ci și pentru că nu se ține seama de evidenta identitate a lui aburca cu urca și, prin urmare, de necesitatea de a le găsi o origine comună.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu aburca
severineánca s.f. art. (reg.) numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. Vezi definitia »
FRUCTIFICÁ vb. I. intr. (Despre capital, bani) A aduce venit, a crește prin acumulare de dobânzi. [P.i. fructífic. / cf. fr. fructifier, lat. fructificare]. Vezi definitia »
IPOTECÁ vb. a supune (un imobil etc.) unei ipoteci. (< fr. hypothéquer) Vezi definitia »
TRUCÁ vb. I. 1. tr. A interveni asupra a ceva modificându-i sau alterându-i aspectul, caracterele particulare, funcționarea etc., mai ales pentru a-i înșela pe alții. 2. tr. A modifica temporar aspectul, înfățișarea pentru a crea o anumită aparență în teatru, cinema etc. 3. intr. A folosi trucuri (1); a contraface. [< fr. truquer]. Vezi definitia »
musacá (musacále), s. f. – Mîncare de vinete cu carne tocată. Tc. musaka, cf. ngr. μουσαϰᾶς (Ronzevalle 161; Tiktin). Vezi definitia »