vîșlă (-le), s. f. – Dog. – Var. vijlă. Mag. visla, sb. vižle (Cihac, II, 459; Conev 56). În Trans. Vezi definitia »

ASCENDÉNȚĂ s.f. Linie de rudenie ascendentă; origine. [Cf. fr. ascendance, it. ascendenza]. Vezi definitia »

MÓRĂ s. f. (în prozodia latină) durată de pronunțare a unei silabe scurte, egală cu o optime. (< lat. mora) Vezi definitia »

-STÍGMĂ² elem. stigmati-. Vezi definitia »

TRÉMĂ s.f. 1. Semn format din două puncte orizontale, care se pune pe o vocală pentru a arăta că trebuie pronunțată separat de vocala precedentă sau pentru a-i modifica valoarea. 2. Poziție răsfirată a unui grup de dinți. [< fr. tréma, cf. gr. trema]. Vezi definitia »