OLTÁR, oltare, s. n. (Înv. și pop.) Altar. – Din sl. olŭtari. Vezi definitia »

numerar Vezi definitia »

șpar, șpare, s.n. (reg.) ramură de copac. Vezi definitia »

VOLUNTÁR, -Ă I. adj. 1. făcut de bunăvoie; liber consimțit. 2. care exprimă, denotă voință. ◊ care își impune voința; autoritar; încăpățânat, îndărătnic. II. s. m. 1. militar care participă la o campanie, la o acțiune de luptă sau se înrolează în armată din proprie dorință. 2. cel care se oferă să facă un serviciu de bunăvoie și dezinteresat. (< lat. voluntarius, fr. volontaire) Vezi definitia »

REZIDUÁR, -Ă adj. care formează reziduuri. (< fr. résiduaire) Vezi definitia »