Definita cuvantului voluntar
VOLUNTÁR, -Ă I. adj. 1. făcut de bunăvoie; liber consimțit. 2. care exprimă, denotă voință. ◊ care își impune voința; autoritar; încăpățânat, îndărătnic. II. s. m. 1. militar care participă la o campanie, la o acțiune de luptă sau se înrolează în armată din proprie dorință. 2. cel care se oferă să facă un serviciu de bunăvoie și dezinteresat. (< lat. voluntarius, fr. volontaire)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu voluntar
VETERINÁR, -Ă I. adj. referitor la bolile animalelor. II. s. m. medic, tehnician, specialist în medicina veterinară. (< fr. vétérinaire, lat. veterinarius) Vezi definitia »
ANGULÁR, -Ă adj. (Rar) În formă de unghi; unghiular; colțuros; angulos. [Cf. fr. angulaire, lat. angularius]. Vezi definitia »
PĂCURÁR2, păcurari, s. m. (Reg.) Muncitor care se ocupă cu extragerea păcurii. ♦ Negustor ambulant care vindea păcură (și petrol lampant) prin sate; găzar. – Păcură + suf. -ar. Vezi definitia »
șofrănár, șofrănári, s.m. (înv.) negustor. Vezi definitia »
țepár, țepári, s.m. și țepáre, s.n. (reg.) 1. țăpoi. 2. unealtă agricolă ca o săpăligă. 3. crestătură în urechea oilor pentru recunoaștere. Vezi definitia »