Definita cuvantului capelatură
CAPELATÚRĂ s.f. Capelare. [După fr. capelage].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu capelatură
MREÁJĂ, mreje, s. f. 1. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă foarte ușoară, cu ochiuri relativ mari și împletită din ață subțire, cu ajutorul căreia se pescuiește în porțiunile liniștite ale apelor curgătoare sau în bălți. ♦ Coteț de pescuit. 2. Fig. (Mai ales la pl.) Mijloc viclean de a prinde sau a înșela pe cineva; cursă, laț; p. ext. situație în care se află o persoană ademenită. ♦ Ceea ce încătușează libertatea, independența cuiva. 3. P. anal. (Adesea la pl.) Pânză de păianjen. [Var.: mréjă s. f.] – Din sl. mrĕža. Vezi definitia »
SCLEROPROTEÍNĂ, scleroproteine, s. f. (Biol.) Proteină fibroasă foarte rezistentă. – Din fr. scléroprotéine. Vezi definitia »
CÚȘNIȚĂ, cușnițe, s. f. (Reg.) Vatră (de piatră) pe care lucrează fierarul sau potcovarul și pe care își așază uneltele de lucru; p. ext. fierărie. – Din bg. kužnica. Vezi definitia »
șoáldină, șoáldine, s.f. (reg.) 1. (mai ales în forma: șoldină) durere acută de șolduri; șoldarită, șoldorariță; sciatică, reumatism. 2. numele unor plante erbacee folosite în medicină; cu flori galbene-aurii dispuse în inflorescență; iarbă de șoaldină; șerpariță, serpință. Vezi definitia »
BAIONÉTĂ, baionete, s. f. Armă albă în formă de sabie scurtă, care se poate fixa la țeava puștii militare. ◊ Atac (sau asalt) la baionetă = luptă corp la corp. ♦ Îmbinare în baionetă = îmbinare demontabilă a două piese care se fixează una într-alta prin împingere și rotire cu un sfert sau cu o jumătate de cerc. [Pr.: ba-io-] – Din fr. baïonnette. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z