HOMÉLIE, homelii, s.f. comentariu pe marginea unui text religios, ținut în cadrul unei mese de către preotul catolic; discurs plin de încărcătură morlaizantă sau doctrinală Vezi definitia »

PALEOPATOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul bolilor viețuitoarelor fosile. [Gen. -iei. / < fr. paléopathologie]. Vezi definitia »

DISFAZÍE s.f. (Med.) Tulburare a vorbirii; dificultate la vorbit. V. afazie. [Gen. -iei. / < fr. dysphasie, cf. gr. dys – dificil, phasis – vorbire]. Vezi definitia »

ACROMICRÍE s. f. Stare patologică manifestată prin oprirea din creștere a capului și a membrelor, din cauza unui dereglaj hormonal al hipofizei. – Din fr. acromicrie. Vezi definitia »

EXPONOMETRÍE s. f. 1. studiul duratei de expunere a materialelor fotografice. ◊ totalitatea operațiilor prin care se stabilește și se realizează cantitatea optimă de lumină ce trebuie să impresioneze un material fotografic spre a obține o imagine corectă. 2. tehnica construirii și folosirii exponometrelor. (după fr. exposemétrie) Vezi definitia »