Definita cuvantului caracul
CARACÚL s.m. Rasă de oi cu blană buclată, de obicei neagră, asemănătoare cu astrahanul. // s.n. Blănița unui miel din această rasă. [Pl. (s.m.) -li, (s.n.) -luri, var. carachiul s.m.n. / < Karakul – oraș în Asia Centrală].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu caracul
SCRÚPUL s.n. Sentiment dezvoltat al cinstei, al onoarei, al datoriei. ♦ Fără (sau lipsit de) scrupule = fără nici un considerent moral, imoral; incorect. ♦ Exactitate, precizie în acțiuni, în lucrări. [< fr. scrupule, it. scrupolo, cf. lat. scrupulus – piatră mică]. Vezi definitia »
sul (-luri), s. n. – 1. Piesă la războiul de țesut. – 2. Rol, rulou. – 3. Cilindru. – Mr., megl. sul. Lat. *sŭbŭlum, în locul clasicului insŭbŭlum (Candrea, Éléments, 80; Pușcariu 1688; Philippide, II, 656; REW 4474; Pascu, Beiträge, 10), cf. sulă, și alb. sulj, it. subbio, fr. ensouple, sp. enjullo. Der. din ceh. sul „brad” (Cihac, II, 379; cf. Conev 61) nu este probabilă. – Der. sulete, s. m. (parte a jugului care se sprijină pe ceafă; drug sau balustradă de parmalîc); suloi, s. n. (Trans., băț de brad). Vezi definitia »
cul, culi, s.m. (înv.) soldat; armată. Vezi definitia »
PEDÍCUL, pedicule, s. n. (Anat.) Parte îngustă sau formație specială (în formă de cordon) care conține artera, vena, nervul etc. unui organ, care servește ca suport sau care leagă un organ, o parte a corpului de restul organismului etc., peduncul (1). – Din fr. pédicule, lat. pediculus. Vezi definitia »
Tebometrul a fost inventat in anul 1985 si calculeaza penibilitatea si prostia.
Este luat ca punct de referinta Teodor Vasile si de aici si maximul de prostie: 1 Tebo. Vezi definitia »