Definita cuvantului caroten
CAROTÉN s.n. Carbură de hidrogen, constituind o materie colorată galbenă sau roșie, care se găsește în diferite țesuturi vegetale (mai ales morcovi) și animale; carotină. [< fr. carotène, cf. gr. karoton – morcov].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu caroten
TERIGÉN, -Ă, terigeni, -e, adj. (Despre unele depozite marine) Care s-a format din materiale aduse de fluvii de pe uscat. – Din fr. terrigène. Vezi definitia »
crámen s.n. (înv.) piele de miel din oi de Crimeea. Vezi definitia »
TIFOGÉN, -Ă adj. care produce tifosul sau febra tifoidă. (< engl. typhogenic) Vezi definitia »
PAIÁJEN s. m. v. păianjen. Vezi definitia »
ABDOMÉN, abdomene, s.n. 1. Parte a corpului, între torace și centura pelviană, în care se găsesc stomacul, ficatul, pancreasul, splina, rinichii și intestinele; pântece, burtă, foale. 2. (Biol.) Partea posterioară a corpului la artropode. – Din fr., lat. abdomen. Vezi definitia »