ÎNȘFĂCÁ, înșfác, vb. I. Tranz. A apuca brusc, a prinde cu putere și cu violență; a înhăța. – Cf. bg. hváštam. Vezi definitia »

iofcá (iofcále), s. f. – Pastă făinoasă, tăieței. – Var. (i)efca. Tc. yufka (Șeineanu, II, 224; Lokotsch 962). Vezi definitia »

REMASTICÁ vb. I. tr. (Despre rumegătoare) A mesteca din nou; a rumega. [Cf. fr. remastiquer]. Vezi definitia »

mînecá (mấnec, mânecát), vb. – A se scula devreme. – Megl. mănicat „timpuriu.” Lat. manĭcāre (Densusianu, Hlr., 167; Pușcariu 1084; Candrea-Dens., 1118; REW 5300; Rosetti, I, 169), cf. alb. mëngoń, v. umbr. manecare (Gius. Mazzatinti, Poesie religiose del s. XIV, Bologna, 1881, 15). – Der. mînec, s. n. (rar, zori de zi); mînecare, s. f. (zori); mînecat, s. n. (zori; acțiunea de a mîneca); mînecătoare, s. f. (obicei folcloric în ajunul sărbătorii de Sf. Gheorghe). Vezi definitia »

ÎNDOCÁ vb. tr. a ridica o navă pe un loc plutitor, a intra într-un doc. – var. andoca vb. (< germ. eindocken) Vezi definitia »