MIOCÉN s.n. (Geol.) Prima epocă (serie) a neogenului. // adj. Care aparține acestei epoci; miocenic. [Pron. mi-o-. / < fr. miocène, cf. gr. meion – mai puțin, kainos – recent, nou]. Vezi definitia »

CRIPTOGÉN, -Ă adj. (biol.; despre organisme) 1. cu origine și evoluție necunoscute; criptogenetic (1). 2. care provine din regiuni inaccesibile cercetărilor. (< fr. cryptogène) Vezi definitia »

ULCEROGÉN, -Ă adj. care produce ulcer. (< fr. ulcérogène) Vezi definitia »

POLIXÉN s.n. Amestec natural de platină și fier. [< fr. polyxène]. Vezi definitia »

LACRIMOGÉN, -Ă adj. 1. care provoacă secreția lacrimilor. 2. (fig., ir.) care stârnește plânsul cu mijloace facile. (< fr. lacrymogène) Vezi definitia »