CICLAMÉN s. n., adj. (Culoare) roz-mov (ca a unor ciclame). [Pr.: siclamen] – Din fr. cyclamen. Vezi definitia »

egúmen (egúmeni), s. m. – Superior al unei mănăstiri de călugări ortodocși. Erau numiți de episcopi (începînd cu Miron Barnovski, 1627, de călugării înșiși) și prezentați Domnului de Marele Sfetnic sau Logofăt. De la constituția lui Constantin Mavrocordat (1734) au fost desemnați de mitropolit și confirmați de Domnitor. – Var. igumen. Mt. igumin. Ngr. ἠγούμενος, cf. bg. igumen (Conev 108). – Der. egumenie, s. f. (demnitate de egumen), din ngr. ἠγουμενία; egumenesc, adj. (propriu unui egumen). Vezi definitia »

SILÉN¹ s.m. Personaj din mitologia greacă, mentorul lui Dionysos – simbol al bețivilor; satir. [< fr. Silène]. Vezi definitia »

CAZEINOGÉN s. n. Cazeină. [Pr.: -ze-i-] – Din fr. caséinogène. Vezi definitia »

CAZEINOGÉN s.n. Cazeină. [Pron. -ze-i-. / < fr. caséinogène]. Vezi definitia »