TAUTOCRÓN, -Ă adj. (Fiz.) Care are loc în timpi egali; care este situat la intervale egale, identice de timp. ◊ Curbă tautocronă = curbă (cicloidă) situată în plan vertical, cu convexiunea în jos, pe care un punct material greu ajunge în punctul cel mai de jos în același interval de timp din orice poziție ar porni fără viteză inițială; mișcare tautocronă = mișcarea mai multor puncte materiale grele care pornesc simultan fără viteze inițiale, din diferite puncte ale unei curbe tautocrone. [< fr. tautochrone, cf. gr. tauto – același, chronos – timp]. Vezi definitia »

STOLÓN, stoloni, s. m. Tulpină sau ramură târâtoare care, în contact cu pământul, formează rădăcini și dă naștere unei plante noi. – Din fr. stolon. Vezi definitia »

ISOGÓN, -Ă adj., s.f. v. izogon. Vezi definitia »

LEGHIÓN s.n. v. legiune. Vezi definitia »

FANOTRÓN s. n. gazotron. (< fr. phanotron) Vezi definitia »