ACUMÉTRU, acumetre, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se măsoară acuitatea auditivă. – Din fr. acumètre. Vezi definitia »

wattormétru (wat-tor-me-tru / watt-or), s. n., art. wattormétrul; pl. wattormétre Vezi definitia »

EMPLÁSTRU, emplastre, s. n. Preparat farmaceutic solid, plastic, care are în compoziția sa săruri de plumb, rășini, cauciuc, medicamente și care se aplică pe piele pentru izolarea rănilor sau fixarea pansamentelor; plasture. – Din lat. emplastrum. Vezi definitia »

áustru s. m. – Vînt care bate din sud. Mr. austru. Lat. auster (Pușcariu 174; Candrea-Dens., 113; REW 807; DAR); cf. it. ostro, v. fr. ostre. Este cuvînt pe care limba literară pare că l-a uitat, dar supraviețuiește în vorbirea populară. Pascu, Beiträge, 8, îl derivă din it. austro. – Der. austral, adj., din fr. Vezi definitia »

TELUROMÉTRU s.n. Instrument electronic, pentru măsurarea distanțelor între 200 m și 50 km, care folosește unde electromagnetice din domeniul invizibil. [< fr. telluromètre]. Vezi definitia »