pápă s. m. – Șeful bisericii romano-catolice. Lat. pappa (sec. XVII). – Der. papistaș, s. m. (catolic), din mag. pápistas (Cihac, II, 520; Gáldi, Dict., 152), cf. ngr. παπιστης, bg. papištaš; papal, adj., din fr. papal; papalitate, s. f., format după fr. papauté; papistăși, vb. refl. (a trece la catolicism); papiștășie, s. f. (catolicism); papistășesc, adj. (catolic). Vezi definitia »

GASTROPTÓZĂ s. f. ptoză a stomacului. (< fr. gastroptose) Vezi definitia »

MIȘUIÁLĂ, mișuieli, s. f. (Rar) Mișunare. [Pr.: -șu-ia-] – Mișui + suf. -eală. Vezi definitia »

CELOLÍNĂ s. f. Fibră textilă artificială, fabricată din viscoză și folosită ca înlocuitor al lânii. – Celo[fibră] + lână. Vezi definitia »

ALÚNĂ, alune, s. f. Fructul alunului. ◊ Alune de pământ (sau americane) = fructele comestibile ale unei mici plante tropicale (Arachis hypogae); arahidă. – Lat. *abellona (= abellana [nux]). Vezi definitia »