FEBRIFÚG, -Ă, febrifugi, -ge, adj., s. n. (Substanță, medicament) care înlătură sau reduce febra; antipiretic, antifebril. – Din fr. fébrifuge, lat. febrifugia. Vezi definitia »

CALORIFÚG, -Ă, calorifugi, -ge, adj., s. n. (Material) rău conducător de căldură; termoizolant. – Din fr. calorifuge. Vezi definitia »

TĂVĂLÚG, tăvălugi, s. m. 1. Unealtă agricolă compusă din unul sau din mai mulți cilindri, folosită la fărâmarea bulgărilor de pământ și la netezirea și tasarea solului înainte și după însămânțare; cilindru greu, folosit la anumite mașini pentru fărâmare, îndesare, nivelare etc. ◊ Expr. A se da sau a se duce (ori a da pe cineva) de-a tăvălugul (sau, adverbial, tăvălug) = a se duce (sau a face pe cineva să se ducă) de-a rostogolul. 2. Instrument rudimentar de treierat. [Pl. și: (n.) tăvăluguri. – Var. tăvălúc s. m.] – Tăvăli + suf. -ug. Vezi definitia »

BIELȘÚG s. n. v. belșug. Vezi definitia »

TRANSFÚG, -Ă s. m. f. militar care dezertează, care trece la inamic; (p. ext.) cel care-și părăsește țara, partidul etc. în mod ilegal. (< fr. transfuge, lat. transfuga) Vezi definitia »